Depresia nu este influențată doar de evenimentele dificile prin care trece o persoană, ci și de felul în care acestea sunt interpretate. Un eșec, o respingere sau o perioadă grea pot căpăta semnificații foarte diferite în funcție de modul în care mintea explică ceea ce s-a întâmplat.
Modelul atribuirii negative, dezvoltat de Abramson, Seligman și Teasdale, arată că persoanele vulnerabile la depresie tind să explice evenimentele negative într-un mod personal, permanent și generalizat.
Jan Huber / Unsplash
Modelul pornește de la teoria neajutorării învățate formulată de Martin Seligman. Aceasta descrie felul în care experiențele repetate de lipsă de control pot duce la convingerea că efortul personal nu mai contează.
Ulterior, teoria a fost rafinată prin introducerea stilului atributiv: modul obișnuit în care o persoană își explică succesul, eșecul și evenimentele dureroase.
Atribuirea înseamnă explicația pe care o dăm unei situații. În depresie, eșecurile pot fi interpretate prin trei dimensiuni care amplifică lipsa de speranță:
1. Intern vs. extern
• Intern: „totul este din vina mea”
• Extern: „au existat și factori de context”
În stilul depresiv, persoana tinde să transforme un rezultat negativ într-o dovadă despre propria valoare.
2. Stabil vs. instabil
• Stabil: „așa voi fi mereu”
• Instabil: „a fost o perioadă dificilă, dar se poate schimba”
Când eșecul este văzut ca permanent, motivația scade și apare sentimentul că nimic nu mai poate fi îmbunătățit.
3. Global vs. specific
• Global: „nu reușesc în nimic”
• Specific: „am avut o dificultate în această situație”
Generalizarea face ca o problemă punctuală să pară o descriere a întregii vieți.
Combinația intern, stabil și global poate alimenta neajutorarea, rușinea și lipsa de speranță, crescând vulnerabilitatea la depresie.
Cercetările au susținut în mod repetat legătura dintre stilul atributiv negativ și simptomele depresive.
Peterson și Seligman au arătat că persoanele depresive tind să explice eșecurile mai negativ decât persoanele fără depresie.
Metaanalizele au confirmat asocierea dintre depresie și explicațiile interne, stabile și globale pentru evenimentele negative.
Conceptul de realism depresiv a adus o nuanță importantă: uneori, persoanele depresive pot evalua anumite situații mai puțin optimist, însă acest lucru nu înseamnă că toate concluziile lor sunt obiective sau utile.
Cercul vicios al gândurilor negative
O interpretare de tipul „este vina mea, va fi mereu așa și se aplică peste tot” scade stima de sine și reduce energia pentru acțiune.
Evocarea și confirmarea negativă
Mintea caută dovezi care confirmă convingerile dureroase și poate ignora exemplele care le contrazic.
Reducerea motivației
Dacă persoana crede că nimic nu poate fi schimbat, va încerca mai rar să ceară ajutor sau să facă pași mici spre îmbunătățire.
Întărirea depresiei prin feedback social
Interpretările negative pot duce la retragere, iar retragerea reduce sprijinul social, întărind sentimentul de singurătate.
Stilul atributiv nu este o trăsătură fixă. El poate fi observat, înțeles și modificat treptat.
Terapia cognitiv-comportamentală (CBT)
CBT ajută persoana să identifice interpretările automate și să le înlocuiască cu explicații mai realiste.
Prin restructurare cognitivă, gândurile de tip „totul este vina mea” pot fi analizate cu mai multă flexibilitate.
Antrenarea optimismului învățat
Persoana învață să observe și reușitele, nu doar eșecurile, și să le explice într-un mod mai echilibrat.
Tehnici de auto-reflecție și jurnalizare
Un jurnal al situațiilor dificile poate ajuta la separarea faptelor de interpretări.
Sprijin social și terapie de grup
Discuția cu un specialist sau cu un grup de suport poate oferi perspective alternative și validare emoțională.
Modelul atribuirii negative explică de ce unele persoane ajung să transforme evenimentele dificile în dovezi dureroase despre sine și despre viitor.
Vestea importantă este că acest mod de gândire poate fi schimbat. Prin terapie, conștientizare și exercițiu, interpretările rigide pot deveni mai nuanțate, iar persoana poate începe să recâștige speranță și sentimentul de control.